Când ma gândeam la America, aveam in cap toate sabloanele culese din filme. Ca acolo casele nu au garduri, gazonul este perfect tuns, masinile sunt sesizabil mai mari ca ale europenilor si nici americanii nu sunt mai mici. Rând pe rând, saptamâna trecuta mi s-au confirmat toate. Invitatia unei calatorii peste Ocean a venit din partea Monsanto. O propunere de nerefuzat, spunea o replica dintr-un film.
Uzanta in astfel de situatii este ca cel care face invitatia se ocupa de toate detaliile vizitei: ce vezi, când vezi, cât vezi. In general are interesul sa arate cât mai mult despre sine si mai putin altceva. Echipa Monsanto a avut grija ca programul sa fie destul de relaxat, sa avem timp sa vedem si altceva decât agricultura.
Destinatia a fost Illinois, stat agricol din câte am vazut eu pe geamul autocarului. De aici incepe definitia de corn belt, celebra centura a porumbului. Si tot aici este CBOT-ul, Chicago Board of Trade, locul unde se fac si se desfac preturile la cereale pentru toata planeta. S-au scurs ore de mers pe sosele marginite doar de porumb si soia. Si aproape toate culturi modificate genetic.
In sederea de o saptamâna in America am avut ocazia sa vad lucruri interesante, despre unele o sa scriu pe larg in numerele urmatoare. De pilda am vizitat unul dintre centrele de cercetare Monsanto. Un complex intins, cu pavilioane si sere pe acoperis, cu etaje intregi de camere speciale, in care sunt imitate conditii climatice din toata lumea. Cercetatorii intâlniti pe culoare erau cel mai adesea oameni tineri, la moda, departe de imaginea de tocilar. Sunt relaxati si câstiga bine, daca judecam dupa automobilele sport vazute in parcare.
Monsanto nu cerceteaza doar in directia modificarii genetice. In Europa sunt competitivi pe piata semintelor conventionale. Pentru viitor, investesc in intelegerea tehnologiile naturale de combatere a daunatorilor si bolilor. Si lucreaza stâns cu alte institute de cercetare, de exemplu pentru intelegerea modalitatii in care lumina schimba plantele.
In alta zi am vizitat Farm Progress, pe care Monsanto il organizeaza si in România. Numai ca cel din America este un eveniment agricol care atrage câteva sute de mari firme expozante. Si nu ma refer doar la cele din zona utilajelor agricole, ci la constructori de masini, camionete, TIR-uri. Seamana, daca vreti, cu Indagra ori AgriPlanta, pastrând proportia cu Statele Unite, desigur.
Zeci de mii de fermieri veneau in fiecare zi, dis de dimineata, la Farm Progress. Iar amiaza caniculara ii strângea pe toti in corturile companiilor, unde aerul conditionat mai salveaza atmosfera. Fata de Europa, acolo nimic nu se da gratis, nici un poster, nici un pix, nimic.
Am avut ocazia sa vizitez si un fermier, un tip vorbaret si vesel, liberal pur sânge. La intrarea in ferma scria “we don’t call 911”. Adica nu cheama politia, ci trage cu pusca daca incerci sa intri pe proprietatea lui. Lucra alaturi de 2 angajati cam 1.200 de hectare. 3.000 de acri, dupa cum masura el. Cultiva exclusiv soia si porumb, jumatate-jumatate. Afara de vreo 100 de hectare de porumb alb, pe care il vindea unui fabricant de tortillas, un fel de lipie dar mexicana, tot ce cultiva era modificat genetic.
L-am intrebat ce crede despre preturile la cereale. Nu parea afectat de fluctuatia lor. Cu o siguranta la care nu ma asteptam, a explicat ca nu le poate influenta, asa ca nu sta sa le digere prea mult. Are incredere ca guvernul lui va descoperi si va pedepsi eventualele intelegeri intre traderi. Iar pe el il intereseaza strict sa produca cât mai mult si cât mai ieftin. Pentru asta lucreaza el pe tractor, pe combina, si e om bun la toate in ferma lui.
Dar, o saptamâna trece repede, iar in America trece parca mai repede decât in alta parte.
Nota: click pe fotografii si vor fi mari, pe tot ecranul.
Nota: click pe fotografii si vor fi mari, pe tot ecranul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu